Permiteţi-mi, ca in numele clasei a VIII-a B , sa va impartasesc
ultimele noastre impresii asupra a tot ceea ce am trăit in aceasta scoală timp
de opt ani de zile.
Mărturisesc cu regret nespus ca timpul a fost necruţător cu noi, grăbindu-ne parca zborul spre alte inaltimi. Insa azi aripile s-au frânt, zdrobite de greutatea apasatoare a lacrimilor îndurerate ale despărţirii.
De pe câmpul amintirilor culegem astăzi trandafirii parfumati si ii colecţionam in cartea inimii sperând ca nu se vor ofili niciodată.
Deşi spinii trandafirilor ne-au urmat întotdeauna drumul anevoios spre victorie, am reuşit împreuna sa depăşim momentele neplăcute a acestei calatorii, bucurându-ne acum de mirosul si frumuseţea bobocului înflorit.
Mărturisesc cu regret nespus ca timpul a fost necruţător cu noi, grăbindu-ne parca zborul spre alte inaltimi. Insa azi aripile s-au frânt, zdrobite de greutatea apasatoare a lacrimilor îndurerate ale despărţirii.
De pe câmpul amintirilor culegem astăzi trandafirii parfumati si ii colecţionam in cartea inimii sperând ca nu se vor ofili niciodată.
Deşi spinii trandafirilor ne-au urmat întotdeauna drumul anevoios spre victorie, am reuşit împreuna sa depăşim momentele neplăcute a acestei calatorii, bucurându-ne acum de mirosul si frumuseţea bobocului înflorit.
Zâmbesc la clipele datatoare de lumina: la prima poezie si serbările din
grădiniţa, la scenetele binecunoscute si la toate activitatile desfasurate in
aceasta scoala.
Sfâşietorul moment al despărţirii dintr-a patra când ne-am luat
rămas-bun de la domnul invatatoar, cel care ne-a fost tata iubitor patru ani de
zile si care ne-a invatat sa scriem si sa citim.
Toate concursurile din gimnaziu, premiile si reuşitele. Evoluţia noastră. Olimpiadele ne-au ajutat in ascensiune. Dar si activităţile ecologice.
Cat mi-as fi dorit sa nu se fi terminat niciodată!
Jocurile copilăriei îmi revin in minte: Baba-oarba, Sticluţa cu otrava, batista parfumata, Flori, fete, flori, băieţi, atât de departe si totodată atât de aproape in ultimele zile.
Infantil, ar spune unii. Dar când am crescut atât de repede incat sa spunem ca aceste jocuri nu mai sunt de noi? Sa ne fi răpit nemilosul timp copilăria? Nu poate. Ea traieste aici, in inimile noastre.
Emoţia clasei a V-a. Cum s-o uitam? Profesori noi, chiar si colegi noi. O experienţa total necunoscuta. Paseam ca intr-un labirint fara sfârşit, ca mai apoi sa ne îndrume paşii spre ieşire, noua noastra doamna diriginta.
Toate concursurile din gimnaziu, premiile si reuşitele. Evoluţia noastră. Olimpiadele ne-au ajutat in ascensiune. Dar si activităţile ecologice.
Cat mi-as fi dorit sa nu se fi terminat niciodată!
Jocurile copilăriei îmi revin in minte: Baba-oarba, Sticluţa cu otrava, batista parfumata, Flori, fete, flori, băieţi, atât de departe si totodată atât de aproape in ultimele zile.
Infantil, ar spune unii. Dar când am crescut atât de repede incat sa spunem ca aceste jocuri nu mai sunt de noi? Sa ne fi răpit nemilosul timp copilăria? Nu poate. Ea traieste aici, in inimile noastre.
Emoţia clasei a V-a. Cum s-o uitam? Profesori noi, chiar si colegi noi. O experienţa total necunoscuta. Paseam ca intr-un labirint fara sfârşit, ca mai apoi sa ne îndrume paşii spre ieşire, noua noastra doamna diriginta.
Cate nu ne-a iertat?! Cate năzbâtii si obraznicii! Uitate sunt
acum. Nu mai e loc decât de amintiri plăcute. Si totuşi noi va cerem azi
iertare, cum niciodată nu am făcut-o. Iertare pentru toate momentele
nefericite! Iertare din inima! Va promitem ca nu va vom uita niciodată!
Cum nu-i vom uita nici pe profesori. Cat de scumpa e menirea de-a fi dascăl! Sa te sacrifici pe tine pentru a-i invata pe alţii. Sa te oferi, asumându-ti toate consecinţele, unor copii ce poate nu te vor respecta, ce poate nu-ti vor da buna ziua. Cu toate acestea sa le insufli inca înţelepciune, sa-i educi, sa-i îndrumi in viata, sa le deschizi mintea. Câta povara…
Si noi? Noi nu înţelegem. De ce sa invatam? De ce sa facem teme? Iar profesorii oftează, riscând mai departe si ne invata.
Prea scurte sunt rândurile pentru gândurile pe care vreau sa vi le impartasesc. Mult prea scurte.
Insa vreau sa le mulţumim doamnei directoare, doamnelor profesoare Maria Butuza si Pop Mirela, care ne-a dezvăluit tainele limbii materne, si admirabilelor profesoare care ne-au invatat cheile limbilor straine sau disparute: Zah Monica , Ioana Stefanescu,Dorca Viuta, domnului Achim care ne-a povestit istoria poporului roman si care ne-au reamintit ce înseamnă cultura naţionala si patriotismul; d-nei Pruna Rodica care ne-a ajutat sa vizitam întreaga Românie in doar câteva ore de geografie. Domnilor profesori Luputi Dani si Barle Olimpia, care ne-au dezvăluit intelesul sintagmei „Mens sana en corpore sano”.Profesoarei de biologie Farcasan Dana si Muresan Cornelica, cu ajutorul cărora ne cunoaştem propriul corp. Doamnei Dragan Corina care ne-a introdus in lumea fascinanta a chimiei si a fizici, doamnei Bara Antonela ce ne-a îndrumat in calea noastră spirituala, si nu in ultimul rând mulţumesc doamnei profesoare de muzica Denut Ioana,domnului de desen:Katoka Remus,doamnelor profesoare de technologica care ne-au invatat,dar si doamnei psiholog Damian Andra, care la fel ca si ceilalţi ne-aoferit sprijinul ei spre o educaţie aleasa.
Mă întreb cum de au trecut anii? Cum de azi suntem la sfârşitul clasei a VIII-a, când mai ieri eram a V-a. Apoi a VI-a. Apoi a VII-a si…am crescut.
Am tot crescut.
Azi in acest moment solemn va cerem tuturor iertare pentru clipele neplăcute si va promitem o umila fraza: „Mulţumim si nu va vom uita!"
Am vrea doar sa strigam, sa ţipam „Nu mai vrem sa creştem! Nu vrem sa plecam! Nu vrem sa ne despărţim!"
Dar destinul e mut si surd la cerinţele noastre, aşa ca noi ne resemnam.
Totuşi nu vom opri potopul de lacrimi, nu vom opri durerea, doar o vom acoperi cu amintiri frumoase care vor ramane vesnic in sufletele noastre.Cu respect colectivul clasei a VIII a B!
Cum nu-i vom uita nici pe profesori. Cat de scumpa e menirea de-a fi dascăl! Sa te sacrifici pe tine pentru a-i invata pe alţii. Sa te oferi, asumându-ti toate consecinţele, unor copii ce poate nu te vor respecta, ce poate nu-ti vor da buna ziua. Cu toate acestea sa le insufli inca înţelepciune, sa-i educi, sa-i îndrumi in viata, sa le deschizi mintea. Câta povara…
Si noi? Noi nu înţelegem. De ce sa invatam? De ce sa facem teme? Iar profesorii oftează, riscând mai departe si ne invata.
Prea scurte sunt rândurile pentru gândurile pe care vreau sa vi le impartasesc. Mult prea scurte.
Insa vreau sa le mulţumim doamnei directoare, doamnelor profesoare Maria Butuza si Pop Mirela, care ne-a dezvăluit tainele limbii materne, si admirabilelor profesoare care ne-au invatat cheile limbilor straine sau disparute: Zah Monica , Ioana Stefanescu,Dorca Viuta, domnului Achim care ne-a povestit istoria poporului roman si care ne-au reamintit ce înseamnă cultura naţionala si patriotismul; d-nei Pruna Rodica care ne-a ajutat sa vizitam întreaga Românie in doar câteva ore de geografie. Domnilor profesori Luputi Dani si Barle Olimpia, care ne-au dezvăluit intelesul sintagmei „Mens sana en corpore sano”.Profesoarei de biologie Farcasan Dana si Muresan Cornelica, cu ajutorul cărora ne cunoaştem propriul corp. Doamnei Dragan Corina care ne-a introdus in lumea fascinanta a chimiei si a fizici, doamnei Bara Antonela ce ne-a îndrumat in calea noastră spirituala, si nu in ultimul rând mulţumesc doamnei profesoare de muzica Denut Ioana,domnului de desen:Katoka Remus,doamnelor profesoare de technologica care ne-au invatat,dar si doamnei psiholog Damian Andra, care la fel ca si ceilalţi ne-aoferit sprijinul ei spre o educaţie aleasa.
Mă întreb cum de au trecut anii? Cum de azi suntem la sfârşitul clasei a VIII-a, când mai ieri eram a V-a. Apoi a VI-a. Apoi a VII-a si…am crescut.
Am tot crescut.
Azi in acest moment solemn va cerem tuturor iertare pentru clipele neplăcute si va promitem o umila fraza: „Mulţumim si nu va vom uita!"
Am vrea doar sa strigam, sa ţipam „Nu mai vrem sa creştem! Nu vrem sa plecam! Nu vrem sa ne despărţim!"
Dar destinul e mut si surd la cerinţele noastre, aşa ca noi ne resemnam.
Totuşi nu vom opri potopul de lacrimi, nu vom opri durerea, doar o vom acoperi cu amintiri frumoase care vor ramane vesnic in sufletele noastre.Cu respect colectivul clasei a VIII a B!
Este cea din stanga!In dreapta este colega mea Raluca ,o fata harnica ,desteapta si frumoasa:) ,imi este ca o sora si ma ajuta la greu ,ma bucur ca am asa colegi ca ea!
Colegul meu Elias este un prieten care te ajuta la nevoie!Uneori ma mai scoate din sarite:)) dar pana la urma ne impacam:)!El este si foarte harnic!
